În zona laterală a maxilarului superior, deasupra premolarilor și molarilor, se află sinusul maxilar, o cavitate plină cu aer. Când dinții din această zonă lipsesc de mult timp, osul dintre creasta alveolară și planșeul sinusului devine prea subțire pentru a susține un implant. Sinus liftul reface acest volum osos.
Ce este sinus liftul
Sinus liftul, numit și elevarea planșeului sinusal, este o procedură de regenerare osoasă. Membrana care căptușește interiorul sinusului, denumită membrana Schneider, se ridică atent, iar spațiul creat dedesubt se completează cu material de adiție osoasă.
Rezultatul este o înălțime osoasă suficientă pentru inserarea unui implant dentar în zona laterală a maxilarului superior, acolo unde înainte nu exista suport.
Este o intervenție de chirurgie dentară și se realizează sub anestezie locală.
De ce apare nevoia de os în această zonă
După pierderea unui dinte, creasta alveolară se resoarbe. Procesul este cel mai rapid în primele luni și continuă apoi lent. În maxilarul posterior, deficitul vertical rezultat se poate combina cu coborârea planșeului sinusal.
Cât de mult se extinde sinusul în sine după extracție rămâne un subiect dezbătut. Un studiu pe tomografie computerizată nu a găsit o influență a edentației asupra dimensiunilor sinusului și a atribuit pierderea verticală resorbției crestei; o meta-analiză mai recentă a măsurat, în schimb, o coborâre a planșeului sinusal în situsurile lăsate să se vindece spontan.
Concluzia practică nu depinde de această dezbatere: cu cât trece mai mult timp de la pierderea dintelui, cu atât scade șansa ca osul disponibil să fie suficient.
Când este necesară procedura
Decizia se ia pe baza înălțimii osoase reziduale, măsurată de la creasta alveolară până la planșeul sinusului.
Literatura nu stabilește un prag unic. Valorile propuse sunt incompatibile între ele: unele plasează limita la 6 milimetri, altele la 5, altele descriu drept „înălțime mică” intervalul de 3-4 milimetri. O analiză cu urmărire la 14 ani a concluzionat că pragurile nu ar trebui folosite singure.
Regula care se desprinde, și care este acoperită de toate sursele: cu cât înălțimea osoasă disponibilă este mai mică, cu atât se preferă abordul cu fereastră laterală.
Evaluarea se face prin tomografie computerizată cu fascicul conic, investigație recomandată explicit de Academia Americană de Radiologie Orală și Maxilo-Facială atunci când situația clinică indică nevoia unei augmentări. Ea arată nu doar înălțimea osoasă, ci și septurile din interiorul sinusului, poziția arterei alveolare și eventuala patologie sinusală.
Sinus lift intern și sinus lift extern
Există două aborduri, iar diferența dintre ele este cât de direct se ajunge la membrană.
Abordul intern, numit și transcrestal sau transalveolar, ridică planșeul sinusal prin însuși locul în care urmează să intre implantul. Este abordul minim invaziv, cu traumă chirurgicală redusă.
Abordul extern, numit și cu fereastră laterală, deschide o fereastră în peretele lateral al maxilarului. Permite vizualizarea directă a membranei și plasarea unui volum mai mare de material de adiție.
Studiile randomizate nu arată diferențe semnificative între ele nici pe eșecul implantar, nici pe rata de perforație, nici pe câștigul osos la 12 luni, deși certitudinea dovezilor este scăzută. Mai multe studii au raportat durere și edem postoperator mai mari după abordul lateral.
Alegerea ține de înălțimea osoasă reziduală, de anatomia sinusului și de experiența operatorului.
Ce material se folosește
Materialele de adiție se împart în patru categorii: os propriu al pacientului, os de la donator uman, material de origine animală prelucrat și material sintetic.
O network meta-analiză pe 67 de studii și peste 2.400 de proceduri de augmentare sinusală a ajuns la o concluzie clară: niciun biomaterial nu are performanțe constant mai bune decât celelalte, iar rezultatul poate depinde de înălțimea osoasă de la care se pornește.
La DOCTOR AESTHETICA, pentru sinus liftul extern se folosesc xenogrefe de origine ovină sau porcină, adică material de origine animală prelucrat.
Când se pune implantul
Implantul se poate insera în aceeași ședință cu sinus liftul sau într-o a doua etapă.
Criteriul care apare la toate sursele este stabilitatea primară: dacă osul rezidual este suficient pentru a fixa implantul, cele două se pot face simultan. Dacă nu este, se așteaptă maturarea grefei. La DOCTOR AESTHETICA, inserarea în aceeași ședință este posibilă în anumite situații în care creasta alveolară are 3-4 milimetri înălțime.
Cât durează vindecarea
Maturarea grefei durează, în general, între 4 și 12 luni. Valoarea folosită cel mai frecvent în studii este de 6 luni. Sursele medicale românești indică 6-9 luni pentru sinus lift și adiții mari.
Recuperarea locală este mult mai scurtă. Edemul atinge punctul maxim după două-trei zile. Firele se scot în general la 7-10 zile, iar senzația de normalitate revine în două-trei săptămâni.
Câteva recomandări specifice acestei intervenții, care nu apar la alte proceduri dentare:
- suflarea nasului se evită cel puțin o lună
- strănutul se face cu gura deschisă, pentru a nu crește presiunea în sinus
- zborul cu avionul și scufundările se amână
- fumatul este contraindicat
Riscuri și complicații
Cea mai frecventă complicație intraoperatorie este perforația membranei sinusale. Ratele raportate diferă mult, de la aproximativ 5% până la intervale de 22-50% citate în alte lucrări. Cifra cea mai bine susținută pentru abordul cu fereastră laterală este în jur de 19%, confirmată independent de două surse; pentru abordul intern, 3,8%.
Perforația se gestionează intraoperator. Efectul ei asupra supraviețuirii implantului este dezbătut: o meta-analiză pe aproape 7.000 de implante nu a găsit un risc semnificativ crescut, un studiu monocentric recent a raportat o asociere puternică.
Alte complicații raportate: infecția, cu rate de 2,9% la abordul extern și 0,8% la cel intern; sinuzita, cu o rată cumulată de 1,11%; eșecul grefei, în jur de 2% la abordul extern; comunicarea între sinus și cavitatea bucală, rară. Fumatul este singurul factor care apare constant asociat cu o supraviețuire mai mică a grefei și a implantului.
Ce trebuie rezolvat înainte
Sursele medicale de referință nu formulează contraindicații absolute, ci o listă de situații care trebuie evaluate și rezolvate înainte:
- rinosinuzita acută sau cronică
- variantele anatomice care blochează drenajul sinusal, de exemplu devierea de sept nazal
- chisturile sinusale, corpii străini migrați în sinus, fistulele oro-antrale
- bolile sistemice necontrolate și tratamentul cu bifosfonați
Un consult de otorinolaringologie este recomandat atunci când se suspectează sau se confirmă o afecțiune sinusală. Sinuzita preoperatorie influențează semnificativ apariția sinuzitei după intervenție.
Întrebări frecvente
Este dureroasă intervenția?
Se face sub anestezie locală. Disconfortul apare după ce anestezia se retrage și se gestionează cu medicația recomandată de medic. Studiile raportează durere mai mare după abordul lateral decât după cel intern.
Se poate pune implant fără sinus lift?
În unele situații, da. Literatura descrie implanturile scurte ca alternativă acolo unde osul rezidual este limitat, dar decizia se ia după evaluarea imagistică.
Cât timp trece până la dintele final?
De la sinus lift până la lucrarea definitivă trec, în general, între 6 și 12 luni, în funcție de momentul în care se inserează implantul.
Programează o consultație
Dacă ți s-a spus că nu ai suficient os pentru un implant în zona laterală a maxilarului superior, următorul pas este o evaluare imagistică, nu o decizie luată din descriere. Medicii DOCTOR AESTHETICA din Constanța măsoară osul disponibil și îți spun dacă sinus liftul este necesar și în ce variantă.
Sună la 0723 665 414 sau fă-ți programare pentru o consultație.
Revizuit medical de: Dr. Jula Radu, medic specialist chirurgie maxilo-facială, DOCTOR AESTHETICA Constanța
Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește o consultație de specialitate. Recomandările pentru fiecare pacient se stabilesc la consultație.
